[ Septembrie – octombrie, 2015 Nr. 5 ]
de Diana GUJA

Mihai Ungureanu este un tânăr artist pentru care arta nu este un refugiu, ci o modalitate de abordare a realităţii. A intrat în atenţia presei cu expoziţia „Mândra, macii şi spicu’ de grâu“, pe care a vernisat-o la Chişinău, inspirat de evenimente precum IA Mania şi Ziua Iei, în semn de încurajare a tendinţei de a readuce în actualitate portul inspirat din bluza tradiţională.

im_m-u_01La mijlocul lunii octombrie, alături de tânăra pictoriţă Nicoleta Văcaru, Mihu şi-a expus mândrele la Barcelona, în incinta Centrului Civic Cotxeres, într-o expoziţie despre care s-a scris că, prin lucrările sale, „împleteşte emoţia cu tradiţia“.

Iar vara trecută, un grup de voluntari, inspiraţi de lucrările artistului, au decis să aducă omul obişnuit mai aproape de actul artistic, facilitând interacţiunea acestuia cu arta în spaţiul neconvenţional al străzii şi au reprodus câteva dintre tablourile cu mândrele sale în staţiile de aşteptare din orăşelul Ialoveni.

Mândra lui Mihu are soare și spice în cosițe. Ea e soră cu macii, cu cerul, cu norii. Mândra lui Mihu e smerită, blândă și frumoasă. Ea poartă ie, coronițe de flori și multă inocență. Mândra lui Mihu este adevărata femeie, cea care iese din hotarele Basarabiei și României. Femeia pe care doar ochiul proaspăt al unui tânăr talentat o poate vedea – atât de exact, atât de plin în toată splendoarea și complexitatea ei umană, și doar o mână alertă, vie, grăbită să ia darurile vieții, cu toate culorile și umbrele ei, o poate scălda în atâta albastru, galben, verde și roșu.

Mihu, pe numele său complet Mihai Ungureanu, este pictorul moldovean care ne vorbește în limba inimii noastre, rămase pe prispa caselor bătrânești, între doi stâlpi de piatră, în drept cu gardul de lemn, pe deal sub luna plină, lângă Mândra sau Mândrul, smeriți și umili. El ne povestește viața în acuarelă și ulei, pe pânze mai mari și mai mici.

Deși vârsta lui Mihai Ungureanu, abia trecut de 20 de ani, ni s-ar asocia mai degrabă cu redarea altei lumi – moderne, pline de provocări, viteze maxime și decizii radicale, descoperiri și nestăpânita dorință de a se face auzit aici și acum, Mihu a revenit la rădăcini, acolo unde a fost urzit sufletul nostru – acasă.

Născut din mamă pictoriță, care i-a pus de mic creionul în mână, Mihai Ungureanu pictează de când se ține minte. Exercițiile copilăriei au început să se transforme în ceva mai mult când a fost înscris la Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru“ din Chișinău, pe care l-a urmat opt ani și unde i-a avut drept profesori pe Igor Severin și Victor Cobzac. După „Igor Vieru“, tânărul Mihai a devenit student la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, iar din 2012 este acceptat la Academia de Arte din Veneția.

Tânărul pictor se deosebește prin libertatea spiritului și setea de autenticitate și aici tinerețea nu i-a făcut nicio favoare și l-a lăsat să-și caute singur calea spre ceea ce îl va defini, iar el a știut să-și urmeze intuiția și nu a încercat să-și caute un loc în rândul artiștilor ce poartă deja o etichetă care să le definească arta. Întrebat în interviuri dacă se înscrie în vreun curent anume, Mihai Ungureanu recunoaște că nu se regăsește deocamdată nicăieri și că elementul esențial al lucrărilor sale este ca acestea să se adreseze sufletului privitorului.

Folclorul este firul de aur care trece prin toate lucrările lui Mihu. Folclorul vine din dorința de „acasă“, care e cu atât mai acută în Italia, unde Mihai locuiește acum. Dar această distanță este și benefică pentru penița artistului, deoarece îi lasă suficient spațiu și aer pentru a vedea o Moldovă de poveste, de magie, care e mai mult decât probleme politice și crize economice. Care are un suflet. Care trăiește în ritmul răsăriturilor de soare și fazelor lunii, la viteza coacerii grâului și apariției mieilor. Care e piatră, opincă, lut, ie, fântână, păretare, moară. O țară care bea din izvorul creației, Creatorul fiind deseori invocat de Mihai Ungureanu.

O Moldovă în care femeia e Mândra, iar bărbatul e Mândru.

Recent, lucrările lui Mihu au apărut într-o galerie improvizată chiar la margine de drum. E vorba de inițiativa unui grup de tineri care a reprodus Mândrele lui Mihai Ungureanu în stațiile de așteptare a transportului public din Ialoveni.

În viitor, artistul poate fi găsit la Barcelona, unde va lansa noua colecție „Fata Pădurii“, pe care însă promite că o va aduce și acasă, la Chișinău. După „Fata Pădurii“, Mihai Ungureanu ne regătește alte două colecții, una dintre care va purta numele „Eu sunt Plop“.