PROTECȚIA PATRIMONIULUI CULTURAL

Dinamica şi prosperitatea unui stat nu pot fi concepute fără moştenirea lui culturală. Sistemul de valori culturale din cadrul unei societăţi îi creează identitatea şi determină locul acesteia în palmaresul culturii mondiale. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori şi bunuri culturale (materiale şi imateriale, mobile şi imobile) de importanţă locală, naţională şi mondială, constituite pe parcursul istoriei. Acest domeniu de referinţă este ocrotit şi valorificat prin acţiuni specifice de identificare, protejare, propagare, utilizare şi perpetuare a moştenirii materiale şi spirituale. Actualmente, în țară are loc reconsiderarea atitudinii societăţii faţă de patrimoniul cultural şi natural, faţă de diversitatea expresiilor culturale.

Cetatea Soroca. 2015.
Foto: Vadim Șterbate

Valentina Ursu, meșter popular din satul Volcineț, raionul Călărași.
Ziua Națională a Portului Popular 2016, 26 iunie 2016.
Foto: Ion Valer Xenofontov

În Republica Moldova, după proclamarea independenţei, s-au elaborat şi aplicat o serie de măsuri în vederea protecţiei patrimoniului cultural. Conform Constituţiei, statul contribuie la păstrarea, dezvoltarea şi propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei naţionale şi mondiale (art. 33). Totodată, Legea supremă stabileşte obligaţia cetăţenilor faţă de conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale (art. 59). Potrivit Legii nr. 1530 din 22.06.1993, privind ocrotirea monumentelor, pe teritoriul Republicii Moldova monumentele sunt o parte a patrimoniului ei cultural şi natural şi se află sub protecţia statului.

O nouă etapă în activitatea culturală din Republica Moldova a fost marcată de Legea culturii nr. 413 din 27.05.1999, care stabileşte obligaţiile statului, drepturile şi libertăţile în domeniul culturii, patrimoniul cultural naţional, raporturile dintre stat şi oamenii de creaţie, organizarea şi reglementarea economică a culturii. Statul îşi asumă responsabilitatea de elaborare a politicilor culturale şi stabilire a priorităţilor în activitatea culturală, de elaborare şi finanţare a programelor privind protecţia şi dezvoltarea culturii, determină direcţiile, formele şi modalităţile de aplicare a lor.

Scenă din spectacolul „Casa Mare” de Ion Druță. Teatru Național „Mihai Eminescu”. Regia –Alexandru Cozub, 3 iulie 2016.
Foto: Ion Valer Xenofontov

Casa în care a locuit și creat Alexie Mateevici, autorul imnului de stat al Republicii Moldova, 25 aprilie 2016.
Foto: Simion Xenofontov

Muzeul Național de Istorie a Moldovei, 8 iulie 2016.
Foto: Ion Valer Xenofontov

Legea prevede că patrimoniul cultural naţional este stabilit de către Guvern de comun acord cu Parlamentul şi are un regim special de păstrare, conservare şi folosire în corespundere cu legislaţia. Împuternicirile privind întreţinerea, utilizarea şi amplasarea obiectelor şi obiectivelor cu o valoare deosebită ale patrimoniului cultural naţional sunt stabilite, la propunerea Executivului, de către Legislativ, în baza avizelor comisiilor independente de experţi, ţinându-se cont de interesele integrităţii colecţiilor constituite istoriceşte, de condiţiile lor de păstrare şi posibilităţile de acces la ele. Integritatea fondurilor din muzee, arhive, biblioteci şi cinemateci, a colecţiilor fotografice şi a altor fonduri similare, păstrarea, funcţionarea şi dezvoltarea lor sunt asigurate de către stat. Privatizarea obiectivelor, ce alcătuiesc patrimoniul cultural naţional, este interzisă. Pentru a stopa degradarea şi distrugerea patrimoniului cultural moştenit şi pentru a-l putea transmite generaţiilor viitoare, se întreprind diverse acţiuni în vederea definitivării cadrului juridic şi organizatoric. Conform legislaţiei, protecţia patrimoniului cultural naţional ţine de competenţa Parlamentului (prin organul său de lucru – Comisia pentru cultură, ştiinţă, tineret, sport şi mijloace de informare în masă) şi a Guvernului.

Vila urbană a lui M. Karcevski, 17 martie 2016.
Foto: Ruslan Rozdovan

Parlamentul a ratificat Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arheologic (2001), Convenţia pentru conservarea patrimoniului arhitectural al Europei (2001), Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (2002), Convenţia privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (2003), Convenţia privind protecţia şi promovarea diversităţii de expresii culturale (2006), Convenţia – cadru europeană privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (2008) cu scopul de a armoniza legislaţia naţională cu cea internaţională. Au fost emise o serie de documente la nivel guvernamental în vederea dezvoltării culturii. 

În acest context, a fost lansat programul „Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1993–2000”, al cărui obiectiv principal a constat în conservarea şi ocrotirea moştenirii culturale. Un alt document, considerat un instrument al politicii de stat în domeniul culturii, a fost „Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1997–1998”. Programul a continuat până în anul 2000, fiind suplimentat ulterior cu un proiect strategic până în anul 2005. Autoritatea publică centrală (executivă) de specialitate în domeniul culturii este Ministerul Culturii. În cadrul ministerului funcţionează Direcţia patrimoniu şi resurse turistice, ce are funcţia de a proteja şi valorifica patrimoniul prin coordonarea activităţilor de evidenţă, conservare, restaurare şi valorificare a monumentelor, verifică întreţinerea lor în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare.

Această subdiviziune a ministerului coordonează activităţile de restaurare a obiectelor de importanţă naţională de pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată, pentru a asigura respectarea actelor normative în domeniul protejării şi valorificării patrimoniului cultural naţional imobil, prin Hotărârea Guvernului nr. 1114 din 25.09.2006, a fost instituită Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor.

Problemele patrimoniului cultural sunt permanent în vizorul comunităţii ştiinţifice. În cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei activează Institutul Patrimoniului Cultural şi alte instituţii din sfera ştiinţei şi inovării, care au în tematica lor de cercetare punerea în circuitul ştiinţific a valorilor materiale şi spirituale ale poporului nostru.

Scenă din spectacolul „Copiii foametei. Mărturii” de Al. Vakulovski. Teatru Național „Mihai Eminescu”. (jucat la Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”). Regia –Luminiței Țâcu, 3 iulie 2016.
Foto: Ion Valer Xenofontov

Cadrul instituţional al Republicii Moldova este format din totalitatea de structuri (organizaţii şi instituţii, persoane, bunuri şi valori) ce formează mediul în care se dezvoltă patrimoniul cultural, iar legislaţia este fundamentul ocrotirii patrimoniului cultural, constituit dintr-o gamă largă de bunuri naţionale conservate pentru posteritate. Sursele documentare constituie parte componentă a patrimoniului naţional şi sunt ocrotite conform Legii despre Fondul Arhivistic al Republicii Moldova nr. 880 din 22.01.1992, care stabileşte principiile de organizare a activităţii de completare, evidenţă, păstrare şi utilizare a Fondului Arhivistic.

În Republica Moldova, până în prezent, au fost identificate peste 15 mii de monumente de istorie şi cultură. Dintre acestea 5 206 monumente sunt incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1531 din 22.06.1993, şi beneficiază oficial de statut de monument protejat. Obiectivele luate sub protecţia statului includ 4 086 de monumente de importanţă naţională şi 1120 de importanţă locală. Cele mai multe monumente de importanţă naţională se găsesc pe teritoriul municipiului Chişinău (419) şi în raionul Edineţ (380). Sunt protejate de stat următoarele categorii de monumente: de arheologie – 2 696, de istorie – 1284, de arhitectură – 1 261 şi de artă – 225. Unele monumente sunt atribuite la două sau trei categorii: istorie/artă, istorie/ artă/arhitectură, dintre acestea 989 ţin de tematica celui de-al Doilea Război Mondial. În unele localităţi au fost inaugurate monumente noi, consacrate celor căzuţi în conflictele militare, care nu sunt încă incluse în Registrul naţional. Registrul monumentelor ocrotite de stat se întocmeşte pe baza investigaţiilor efectuate de Ministerul Culturii, ministerele şi instituţiile de resort, Academia de Ştiinţe a Moldovei, instituţiile de învăţământ superior, organizaţiile obşteşti, de către savanţi, colaboratori de la muzee şi biblioteci, persoane particulare.

Ansamblu sculptural „Aleea Clasicilor” din raza centrală a Grădinii Publice „Ștefan cel Mare și Sfânt” din municipiul Chișinău, 11 iunie 2016.
Foto: Ion Valer Xenofontov

Ocrotirea monumentelor de către stat prevede asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare; extinderea bazei materiale; folosinţa şi accesibilitatea monumentelor pentru diverse investigaţii, în procesul de instruire şi propagare.

Legea nr. 286 din 16.11.1994 despre biblioteci reglementează principiile de funcţionare a bibliotecilor (accesibilitatea, neangajarea politică, autonomia profesională). Patrimoniul naţional de publicaţii este protejat de stat şi include lucrări rare, deosebit de valoroase, care prezintă un interes aparte pentru cultura țării noastre: lucrări de unicat (de anticariat) – cărţi editate până în anul 1850 şi manuscrise; lucrări editate între anii 1851 şi 1960, care au intrat în istoria literaturii şi culturii naţionale şi universale, precum şi editate după anul 1960, care au o prezentare grafică deosebită sau au fost editate cu prilejul unor jubilee, tipărituri cu dedicaţiile şi autografele autentice ale autorilor; publicaţii ce constituie depozitul legal, indiferent de tipul bibliotecii care-l deţine. Legea muzeelor nr. 1596 din 27.12.2002 defineşte patrimoniul muzeal, stabileşte modul de organizare şi funcţionare, atribuţiile autorităţilor de stat în domeniul muzeelor, baza tehnico-materială şi finanţarea, modul de reorganizare şi lichidare a muzeelor. Patrimoniul muzeal este inalienabil şi face parte din patrimoniul public al statului, al unităţilor administrativ-teritoriale; poate fi proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. Patrimoniul muzeal este constituit din: bunuri mobile de o valoare istorică şi documentară deosebită, artistică, arheologică, etnografică, reprezentând istoria naturală, tehnica, arta şi literatura, viaţa şi activitatea unor personalităţi de vază din cele mai diverse domenii; opere de artă plastică; manuscrise, tipărituri vechi, ediţii rare, obiecte de anticariat; colecţii de arme, harnaşament; obiecte de numismatică, medalistică, filatelie etc.; colecţii de piese din metale şi pietre preţioase de o valoare istorică, artistică şi muzeală deosebită; bunuri imobile clasificate ca monumente istorice, arhitecturale, etnografice; rezervaţii naturale care reprezintă flora şi fauna, landşafturi naturale sau amenajate, edificii constituind mărturii ale valorificării mediului natural; alte bunuri culturale care pot avea valoare documentară, educativă, ilustrativă şi care sunt folosite în activităţile muzeale. Bunurile culturale din patrimoniul muzeal se înscriu în Registrul de stat al patrimoniului cultural mobil. Exportul provizoriu al patrimoniului muzeal, cu scopul de a organiza expoziţii în afara ţării, se permite doar la decizia Ministerului Culturii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Un rol important în completarea patrimoniului mobil al ţării îl au donaţiile din partea cetăţenilor Republicii Moldova. La 18 mai 2004, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, cu susţinerea logistică a Companiei Publice „Teleradio-Moldova”, a lansat programul cu genericul „Intră în istorie dăruind muzeului un obiect”, iar în 2005, programul cu genericul „Intră în istorie dăruind Muzeului Satului un obiect”. Pe parcursul anilor 2004–2006, la această acţiune au participat 328 de donatori din 88 de localităţi şi au fost colectate 2 355 de piese.

Victor Pelin, sculptor în lemn, membru al Uniunii Meșterilor Populari din Republica Moldova, îmbrăcat în port popular. Ziua Națională a Portului Popular 2016, 26 iunie 2016.
Foto: Ion Valer Xenofontov

Potrivit Legii nr. 322 din 18.07.2003, cu privire la declararea complexului Combinatul de Vinuri „Cricova” SA drept obiect al patrimoniului cultural-naţional al Republicii Moldova şi Legii nr. 199 din 28.07.2005 cu privire la acordarea statutului de obiectiv al patrimoniului cultural-naţional al Republicii Moldova bunurilor Întreprinderii de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici”, combinatelor de vinuri din Cricova şi Mileştii Mici li s-a conferit statutul de obiectiv al patrimoniului cultural-naţional cu scopul de a păstra aceste unităţi pentru generaţiile actuale şi pentru cele viitoare. Organizaţiile respective, în calitate de complex cultural şi peisagistic de importanţă naţională, au fost considerate purtătoare de informaţii vizând tradiţiile poporului în domeniul vinificaţiei şi culturii viţei-de-vie.

Parte componentă a patrimoniului cultural-natural al Republicii Moldova sunt: cetăţile (din Soroca și Tighina), mănăstirile (din Căpriana, Curchi, Hâncu, Saharna ş.a.), bisericile (din Căuşeni, Chişinău, Bălţi etc.), peisajele şi siturile naturale (Orheiul Vechi, valea Nistrului) etc. În anul 2005, meridianul geodezic de lângă satul Rudi, raionul Soroca, a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial (gestionată din anul 1978 de către UNESCO). Se are în vedere unul dintre cele 258 de elemente din ,,Arcul Struve” (de la numele savantului Wilhelm Struve), care are o lungime de 2 820 km şi se întinde pe teritoriul a zece ţări, din nordul Europei (Hammerfest, Norvegia) până la Marea Neagră (Ismail, Ucraina), obiectiv ce reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ştiinţifice şi tehnice în domeniul măsurărilor terestre din sec. XIX.

Teatrul epic de etnografie şi folclor ,,Ion Creangă”. Ziua Națională a Portului Popular 2016, 26 iunie 2016.
Foto: Ion Valer Xenofontov

În Moldova existau anterior 27 de puncte geodezice, după care specialiştii efectuau măsurări pentru alcătuirea hărţilor internaţionale. La 25 ianuarie 2008, Ministerul Culturii şi Turismului a depus la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO (cu sediul la Paris) dosarul cu privire la „Peisajul Cultural Orheiul Vechi” în vederea includerii în Lista Patrimoniului Mondial ca monument mixt – cultural şi natural. Un rol important în pregătirea documentaţiei respective şi în prezentarea teoretico-metodică a subiectului l-au avut reprezentanţii comunităţii ştiinţifice, universitare, ai societăţii civile etc.În martie 2009, Guvernul Republicii Moldova a aprobat decizia privind constituirea Instituţiei Publice „Rezervaţia cultural-naturală Orheiul Vechi”, în scopul protecţiei, conservării şi salvării acesteia pentru generaţiile prezente şi viitoare. Rezervaţia constituie un ansamblu de monumente istorico-culturale şi natural-peisagistice de interes naţional şi internaţional din defileul râului Răut. În 2013, obiceiul colindatului în ceată bărbătească în Republica Moldova și România a fost înscris în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO.Din 26 iunie 2016 în Republica Moldova se organizează Ziua Portului Popular.

Republica Moldova. Enciclopedie / Acad. de Științe a Moldovei, Bibl. Șt. Centrală „A. Lupan” (Institut) ; resp. ed.: Țăruș D. ; bibliografi: Vasilache R., Slutu Grama C. [et al.] – Ed. specială. – Chișinău : Biblioteca Științifică Centrală „A. Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei, 2016 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”). – 828 p. Consacrată aniversării a 25-a de la proclamarea independenței Rep. Moldova. – Bibliogr. : p. 814-826. ISBN 978-9975 3089-0-8. 908(478)(031) R

  1. Dr. Ion Valer XENOFONTOV

 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

 Republica Moldova. Ediţie Enciclopedică. Ed. a 2-a rev. și adăug. Ch.: Inst. de Studii Enciclopedice, 2010, pp. 652-655, ISBN 978-9975-9520-4-0

Evenimente recente

Evenimente culturale în Republica Moldova.

Viața religioasă

Mănăstirile și schiturile din Republica Moldova. Hartă elaborată de Vitalie Sochircă, doctor în geografie.
Arhiva curentă a Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei

După proclamarea independenţei, ţara noastră a aderat la o serie de documente internaţionale în care este prevăzută şi libertatea confesională, componentă esenţială a libertăţii de conştiinţă. Primul act normativ, ce a reglementat libertatea religioasă şi cea de asociere în vederea exercitării cultului, a fost Legea despre culte nr. 979 din 24.03.1992. Aceasta a înlăturat restricţiile din legislaţia sovietică privind organizaţiile religioase, proclamând libertatea de conştiinţă şi de religie, dreptul de a profesa în mod liber propria credinţă religioasă în orice formă, individual sau asociat, de a răspândi această credinţă, de a exercita în particular sau public cultul. De asemenea, a fost proclamată libertatea organizării şi funcţionării cultelor, a activităţii şi ceremoniilor religioase, a învăţământului religios. Cetăţenilor care, din motive confesionale, nu pot efectua serviciul militar li s-a oferit dreptul la serviciu de alternativă.

Un nou cadru juridic al vieţii religioase asigură Legea nr. 125 din 11.05.2007 privind cultele religioase şi părţile lor componente. Legea reglementează raporturile ce ţin de libertatea de conştiinţă şi de religie, garantate de Constituţie şi de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului la care ţara este parte, precum şi statutul juridic al cultelor religioase şi al părţilor componente.

Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie, exercitată în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase poate fi restrânsă, în condiţiile legii, numai în cazul în care această restrângere urmăreşte un scop legitim şi reprezintă, într-o societate democratică, măsuri necesare pentru siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, ocrotirea sănătăţii şi a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor persoanei.

Între stat şi cultele religioase s-au instituit noi raporturi: cultele religioase sunt autonome, separate de stat, egale în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul nu intervine în activitatea religioasă a cultelor, iar activitatea economico-financiară a cultelor religioase se află sub controlul statului.

Mănăstirea Japca, singurul complex monastic din Republica Moldova care funcţionează neîntrerupt de la înfiinţare, 11 mai 2012.
Foto: Ion Valer Xenofontov

 Biserica „Întîmpinarea Domnului” (vedere de la etajul 5 al blocului
central al Universității de Stat din Moldova), monument de istorie,
arhitectură și artă ocrotit de stat.
 Foto: Ion Xenofontov, 15 martie 2016

Părţile componente ale cultelor religioase precum instituţiile şi întreprinderile înfiinţate de ele respectă legislaţia fiscală. Statul şi instituţiile lui pot întreţine relaţii de cooperare cu orice cult religios şi pot încheia, după caz, acorduri sau convenţii de cooperare cu orice cult religios sau cu părţile componente ale acestuia. Statul, de asemenea, recunoaşte importanţa deosebită şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe în viaţa, istoria şi cultura poporului Republicii Moldova. Țara noastră încurajează şi sprijină activitatea socială, culturală şi de caritate a cultelor religioase şi a părţilor lor componente.

Legea a stabilit că eliberarea actelor stării civile ţine de atribuţia statului. Aceste acte trebuie să preceadă binecuvântarea sau aprobarea religioasă, iar orice cerinţă de indicare în actele oficiale a apartenenţei la un cult religios este nelegitimă.

Potrivit legislaţiei, serviciile religioase se oficiază în locaşurile de cult şi pe teritoriul care le aparţine, în cimitire, la domiciliul credincioşilor cultului religios respectiv, precum şi în alte locuri publice stabilite de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale. Cultele religioase au dreptul de a oficia servicii religioase în orfelinate, centre de plasament pentru copii, internate, aziluri de bătrâni şi de invalizi, în penitenciare, instituţii militare, medico-sanitare, de învăţământ, de poliţie şi de alt tip, la rugămintea persoanelor care se află în ele şi cu acordul administraţiei instituţiilor respective.

O componentă esenţială o reprezintă organizarea învăţământului moral-religios şi teologic. Statul garantează o serie de prevederi în acest sens: cultele religioase au tot sprijinul pentru pregătirea propriului personal şi pot înfiinţa instituţii teologice de orice grad, cu statut distinct sau cu statut de extensiune a unor instituţii de profil din ţară şi de peste hotare. Instituţiile teologice de orice grad, la cererea cultului, pot fi supuse licenţierii sau acreditării de stat, iar aceste instituţii devin persoane juridice după înregistrarea lor conform prevederilor legii respective. Liceenii şi studenţii teologi beneficiază de toate drepturile şi înlesnirile prevăzute în învăţământul de stat, diplomele şi certificatele eliberate de instituţiile teologice neacreditate de stat au valabilitate numai în cuprinsul cultului respectiv, exceptând cazurile prevăzute în acordurile sau convenţiile de cooperare dintre stat şi cultele religioase.

Învăţământul moral-religios în şcolile de stat de toate gradele este opţional şi facultativ, exceptând cazurile prevăzute în acordurile sau convenţiile de cooperare dintre stat şi cultele religioase. Aceste acorduri pot prevedea dreptul copiilor de a fi exceptaţi de la orele de religie, în baza cererii părinţilor sau tutorilor legali. Conform Legii învăţământului nr. 547 din 21.07.1995, educaţia morală şi spirituală este obligatorie pentru elevii şcolilor primare şi opţională pentru studenţii din învăţământul secundar şi universitar. În unele şcoli din ţară se predau ore de religie, participarea elevilor la acest curs ține de solicitarea părinţilor şi disponibilitatea fondurilor.

La Mănăstirea Ciuflea se păstrează o Evanghelie din 1911 cu următorul text: „Pe această Sfântă Evanghelie la 5 ianuarie 1992 în orașul Chișinău în fața Parlamentului a depus jurământul de credință poporului primul Președinte al Republicii Moldova Domnul Mircea Snegur, care a fost binecuvântat de către noi. ÎPS Vladimir Arhiepiscopul Chișinăului și Moldovei”.
Foto: V. Coșuleanu

Conform aceluiaşi recensământ, 93,9% din populaţie se consideră adepţi ai Bisericii Ortodoxe. La 01.01.2007, Biserica Ortodoxă din Republica Moldova număra cca 2 mii de comunităţi, 50 de mănăstiri şi schituri. Numărul adepţilor Bisericii Romano Catolice nu s-a schimbat, practic, în intervalul 1930–2004 fiind cultul majorităţii polonezilor ce locuiesc în țară şi al unei părţi a etniilor ucraineană şi rusă.Există o serie de instituţii teologice, seminare teologice şi alte instituţii de educaţie religioasă. Pentru pregătirea clericilor s-au deschis şcoli de cântăreţi şi facultăţi teologice. Din anii ’90 a început activitatea de iluminare religioasă. Astfel, Societatea Culturală şi Bisericească „Mitropolitul Varlaam” a început editarea revistei „Luminătorul”, iar din 1995 apare „Curierul Ortodox” cu suplimentul ‹‹Православный Вестник›› („Buletinul Ortodox”), editate de Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei.

La recensământul populaţiei din 2004 au fost înregistraţi 3383332 de credincioşi (creştini ortodocşi – 3158 015; baptişti – 32 754; adventişti de ziua a şaptea – 13 503; penticostali – 9 179; creştini de rit vechi – 5 094; creştini după Evanghelie – 5 075; romano-catolici – 4645; adepţi ai cultului evanghelic sinodo-prezbiterian – 3596; adepţi ai altor religii – 29 813; atei – 12724; fără religie – 33 207; nu şi-au declarat confesiunea – 75 727). Omogenitatea confesională în Republica Moldova este superioară celei etnice. Ortodoxia este confesiunea creştină de bază a majorităţii populaţiei.

Conform analizei comparative a structurii confesionale, în intervalul 1930–2004, se constată prezenţa curentelor protestante de toate orientările (evanghelist, luteran), ca şi a celor neoprotestante (baptist, adventist, penticostal), al căror număr a crescut cel mai mult. Alte culte s-au diminuat ca număr de comunităţi ori şi-au redus considerabil numărul de adepţi. Dintre curentele protestante şi neoprotestante, cele mai dinamice, în sensul extinderii lor în teritoriu sub formă de comunităţi religioase, sunt Biserica Penticostală, Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea, Organizaţia Religioasă a Martorilor lui Iehova. În perioada 1995– 2007 au fost oficializate şi unele culte orientale, cum ar fi Societatea Conştiinţei Krishna şi Cultul Baha’i.

Dificultatea realizării unei analize a evoluţiei structurii confesionale a populaţiei este determinată de faptul că doar două recensăminte au înregistrat structura populaţiei după apartenenţa la un cult sau altul: din 1930 şi cel din 2004. Conform rezultatelor ultimului recensământ, 96,4% au declarat că aparţin unui sau altui cult. Numărul persoanelor care s-au declarat atei şi fără religie a fost de 46 mii sau 1,4%.

Din punct de vedere confesional, mediul rural este mai omogen, constituind 95,5% creştini ortodocşi, în timp ce oraşele şi, îndeosebi, capitala se caracterizează printr-o structură confesională mai diversificată. În privinţa ponderii adepţilor ortodoxiei pe sexe şi pe grupe de vârstă, nu se atestă diferenţieri considerabile. Este relevant faptul că ponderea celor „fără religie”, a „ateilor” şi a celor care nu şi-au declarat religia este în creştere (3,6%).

În Republica Moldova s-a format un context benefic în ceea ce priveşte promovarea drepturilor omului şi a libertăţii conştiinţei, ceea ce a contribuit la schimbarea considerabilă a mediului religios în societate.

Veaceslav Prisac, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul
Antonești în perioada sovietică. Pictură în ulei, nesemnată și
nedatată, 50 X 70 cm.
Colecția familiei Prisac

Acesta se caracterizează prin sporirea numărului general al populaţiei autoidentificate din punct de vedere religios, creşterea numărului de confesiuni înregistrate oficial, majorarea considerabilă a numărului parohiilor active ale Bisericii Ortodoxe şi ale celorlalte confesiuni, precum și creşterea prestigiului social al Bisericii Ortodoxe.

Atitudinea faţă de religie a suportat modificări substanţiale, marginalizarea şi izolarea religiei de societate au fost depăşite. În ansamblu, Biserica se transformă în una din instituţiile principale ale societăţii. Majoritatea confesiunilor religioase se integrează în societatea moldoveană prin acţiuni de binefacere, prin diverse acţiuni culturale cu caracter civil şi de cult, preponderent cu ocazia sărbătorilor religioase. Colaborarea dintre organizaţiile religioase şi societate cuprinde astfel de domenii ca protecţia mediului, restaurarea şi protecţia monumentelor istorico-culturale şi arhitecturale de cult (mănăstirile Căpriana, Curchi etc.), promovarea unui mod de viaţă sănătos, educaţia morală şi patriotică, instruirea religioasă a populaţiei ş.a.

Din perspectivă istorică, relaţiile dintre reprezentanţii confesiunilor pe teritoriul Moldovei s-au bazat pe principiul de toleranţă reciprocă. În spiritul tradiţiei religioase creştine, populaţia autohtonă a manifestat înţelegere şi respect faţă de cei care împărtăşeau alte credinţe religioase. Actualmente, viaţa religioasă din republică se caracterizează printr-un pluriconfesionalism pronunţat. În linii generale, între culte nu s-au constatat tensiuni. Din contra, între acestea există un dialog cultural permanent.

Din punct de vedere geografic, se pot distinge câteva areale principale de concentrare a cultelor:

Regiunea nordică, situată în perimetrul Făleşti–Sângerei–Edineţ–Briceni, a cunoscut o extindere considerabilă a cultelor. Cu toate că majoritatea comunităţilor religioase au fost înregistrate pe parcursul anilor ’90 ai sec. XX, adepţii cultelor baptist, adventist, creştinii după Evanghelie erau cunoscuţi aici încă de la sfârşitul sec. XIX, chiar dacă la recensământul populaţiei din 1930 s-au declarat adepţi ai acestor confesiuni mai puţin de 2% din populaţia ţinutului. Cele mai multe comunităţi, grupuri religioase sunt pe teritoriul raionului Briceni (71), după care urmează raioanele Edineţ (58) şi Sângerei (46), pe teritoriul unor sate fiind înregistrate 7–9 comunităţi.

În regiunea sudică se evidenţiază raionul Cahul cu 47 de comunităţi religioase, urmat de UTA Găgăuzia cu 38 şi raionul Cantemir cu 20 de comunităţi religioase. Aici se înregistrează cel mai mare număr de adepţi ai Uniunii Bisericilor Creştine Evangheliste Baptiste şi ai Bisericii Adventiştilor de Ziua a Şaptea. O explicaţie ar fi transmiterea confesiunii lor de către foştii colonişti din Bugeac populaţiei băştinaşe şi minorităţilor etnice găgăuză şi bulgară. În regiunea cursului inferior al Nistrului este înregistrat cel mai mare număr de adepţi ai Bisericii Evanghelice Luterane, ai Cultului Penticostal şi ai Bisericii Romano – Catolice, localizate, cu predilecţie, în oraşele Tighina, Tiraspol şi fostul raion Grigoriopol.

Regiunea centrală a țării demonstrează un mare contrast: pe de o parte, se constată cel mai mic număr de comunităţi religioase în raioanele cu populaţie titulară majoritară (Criuleni – 6, Nisporeni – 7, Călăraşi – 11), iar pe de altă parte, Chişinăul are cea mai eterogenă structură religioasă – peste 110 comunităţi înregistrate, cu o tendinţă accentuată de extindere spre zona periurbană (Ialoveni – 19, Anenii Noi– 20).

În prezent pe teritoriul Republicii Moldova activează mai multe Biserici, culte și organizații religioase (Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Rusă de Rit Vechi, Biserica Apostolică Armeană etc.).

  1. Dr. Octavian MOŞIN, dr. Mihai HACHI

 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

 Republica Moldova. Ediţie Enciclopedică. Ed. a 2-a rev. și adăug. Ch.: Inst. de Studii Enciclopedice, 2010, pp. 630-634, ISBN 978-9975-9520-4-0.

Mănăstiri și schituri

Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, mănăstirile (din limba greacă μοναστήριον, monastērion – „locuință izolată”) constituie pentru credincioși oaze de spiritualitate și spații de providență celestă necesare pentru fortificarea legăturii dintre oameni și divinitate. În aceste locuri sfinte, organizate potrivit unor reguli ascetice austere, oamenii se adună și se roagă pentru familie, neam, țară, univers etc.

Spre deosebire de mănăstirile din Moldova istorică, unde locașurile monastice sunt situate în locuri montane (unde în perioade tensionate au putut servi drept puncte geostrategice), cele din Basarabia sunt plasate în văi, înconjurate de păduri sau așezate pe coline dosite sau pe malul stâncos al fluviului Nistru, ultimele formând un turn de veghe pentru mișcările din stepa de dincolo de Nistru și, totodată, un spațiu de refugiu. Repertoriul numeric al mănăstirilor și schiturilor active și dispărute din Basarabia și spațiul actual al Republicii Moldova, din anii 1420–2016, îl constituie 112 de așezăminte monahale. În prezent, în Republica Moldova funcționează 66 de mănăstiri și schituri subordonate celor două mitropolii ortodoxe: Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove și Mitropoliei Basarabiei și Exarhatului Plaiurilor. Mănăstirea Vărzărești este cea mai veche vatră monahală atestată documentar în spațiul actual al Republicii Moldova. Este consemnată într-un hrisov din 25 aprilie 1420 al voievodului Alexandru cel Bun (1400–1432). Lăcașul monahal Japca, supranumit „Mănăstirea Rezistenței” este singurul care funcţionează neîntrerupt de la înfiinţare.

Clopotnița-turn a Mănăstirii Noul Neamț, construită în anii 1910–1915,
cu o înălțime de 70 m, este cea mai înaltă din Republica Moldova
Arhiva Națională a Republicii Moldova. Cota arhivistică: 21/2446.
Foto: T. Lisovenco

Cea mai numeroasă comunitate monahală este concentrată la Mănăstirea Hâncu (fondată în 1677). Aici se roagă și îndeplinesc ascultări 85 de monahii (2013).

La Mănăstirea Ciuflea (reorganizată în locaș monahal în 2002) se păstrează o Evanghelie din 1911 cu următorul text: „Pe această Sfântă Evanghelie, la 5 ianuarie 1992, în orașul Chișinău, în fața Parlamentului, a depus jurământul de credință poporului primul Președinte al Republicii Moldova, Domnul Mircea Snegur, care a fost binecuvântat de către noi. ÎPS Vladimir Arhiepiscopul Chișinăului și Moldovei”.

Mănăstirea Noul Neamț (fondată în 1864) a deținut cea mai mare bibliotecă mănăstirească din Basarabia, formată din manuscrise de mare valoare științifică, istorică și artistică. Tot în această mănăstire se află cea mai înaltă clopotniță-turn din Republica Moldova, construită în anii 1910–1915, cu o înălțime de 70 m. În edificiu au fost instalate 12 clopote cu o greutate totală de 16 000 kg. Cel mai mare clopot cântărește 8 688 kg.

Unele mănăstiri au fost organizate pe baza donațiilor credincioșilor. Astfel, Mănăstirea Durlești, din sectorul Buiucani al municipiului Chișinău, fondată în 2001 și aflată sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Basarabiei și Exarhatului Plaiurilor, este amplasată pe cota privată a familiei Mariei Botnarenco din Durlești, care a donat sfântului locaș un teren arabil de 1,9 ha pentru construcția mănăstirii.

Pe parcursul timpului, unele schituri au fost reorganizate în mănăstiri. De exemplu, schitul Cuizăuca, din raionul Rezina, înființat în 2002 la inițiativa Mănăstirii Țipova, în fosta tabără pentru copii de pe traseul Orhei–Rezina, a fost reorganizat în mănăstire în 2006.

În Republica Moldova, potrivit legislației, mănăstirilor li sa acordă în proprietate privată, fără plată, terenuri agricole cu o suprafață de până la 5,0 ha din terenurile proprietății publice. Suprafața totală a terenurilor sfintelor locașuri obținute în urma contractelor de vânzare-cumpărare, donație, nu poate să constituie mai mult de 100,0 ha.

  1.  Dr. Ion Valer XENOFONTOV

 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Mănăstiri şi schituri din Republica Moldova: studii enciclopedice /Coord. de proiect C. Manolache. Red. șt.: A. Eșanu. Resp. de ed. M. Adauge, I. Xenofontov. Chişinău, Institutul de Studii Enciclopedice, 2013, 800 p. ISBN 978-9975-4389-2-6

BIBLIOTECI

Bibliotecile publice din Republica Moldova: dinamica între anii 1991-2016

Bibliotecile publice sunt porți spre cultură, cunoaștere și informare, constituind   fundamentul instruirii pe tot parcursul vieții prin asigurarea/facilitarea accesului la informație. Bibliotecile publice citează și promovează constant Manifestul UNESCO cu privire la biblioteca publică (1994),  Declarația  IFLA de la Lion privind Accesul la Informare și Dezvoltare (2014), Obiectivele  Globale 2030   ONU, reflectate în Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030 (New York, 2015). Obiectivul 16 din Agenda ONU 2030  prevede “Asigurarea accesului public la informație  și protejarea libertăților fundamentale, în concordanță cu legislația națională și acordurile internaționale”. Printre sarcinile oglindite în agendă găsim și cultura (sarcina 11.4), TIC (sarcinile 5b, dc, 17.8), precum și alfabetizarea universală.

Politici în domeniul bibliotecilor publice

Bibliotecile publice sunt porți spre cultură, cunoaștere și informare, constituind   fundamentul instruirii pe tot parcursul vieții prin asigurarea/facilitarea accesului la informație. Bibliotecile publice citează și promovează constant Manifestul UNESCO cu privire la biblioteca publică (1994),  Declarația  IFLA de la Lion privind Accesul la Informare și Dezvoltare (2014), Obiectivele  Globale 2030   ONU, reflectate în Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030 (New York, 2015). Obiectivul 16 din Agenda ONU 2030  prevede “Asigurarea accesului public la informație  și protejarea libertăților fundamentale, în concordanță cu legislația națională și acordurile internaționale”. Printre sarcinile oglindite în agendă găsim și cultura (sarcina 11.4), TIC (sarcinile 5b, dc, 17.8), precum și alfabetizarea universală.

Reţeaua  Bibliotecilor Publice

Reţeaua bibliotecilor  publice  este divizată din punct de vedere teritorial-administrativ în 2 municipii, 32 raioane și Unitatea Teritorial Administrativă Găgăuzia.   Pe parcursul a 25 de ani numărul bibliotecilor publice a variat, fiind influenţat de situaţia social-economică din ţară. În anul 1990 în țară activau 1940 de biblioteci publice. După separarea raioanelor din stânga Nistrului, numărul acestora ajunge la 1353. Pe parcursul anilor se observă tendința de descreștere, în mare parte determinată de comasarea bibliotecilor dintr-o localitate,  în special comasarea filialelor pentru copii.  In anul 2015 în țară activau 1353 biblioteci și filiale, inclusiv: Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, 119 (biblioteci și filiale orăşeneşti,  raionale),    1195 (comunale, săteşti),   37  (municipale).                                                                        

Cuantumul utilizatorilor activi ai bibliotecilor publice  corespunde Eurobarometrului cultural, constituind 840 018 (ca procent de  populaţie – 23,6).

Dezvoltarea resurselor infodocumentare

Istoria bibliotecilor publice reflectă situația politică și social economic  a țării. Volumul de resurse infodocumentare a cunoscut un ritm accelerat de descreștere, de la 21498,8 în anul 1995 la 16111,96 în anul 2015. Descreșterea este de aproximativ 25%. Ponderea publicațiilor în limba română  în raport cu fondul total de publicaţii este în creştere,  prezentînd în anul 2015 aproximativ 50,4%.

În anii examinaţi a descrescut treptat numărul achiziţiilor, de la 439,5 în 1995 la 221,2 în anul 2015.  Indicele mediu de circulaţie a fondului constituie în  anul 2015 – 1,0 (împrumuturi raportate la fond total). Bibliotecile publice au nevoie de aproximativ 73,5 ani  (an de reper 2015)  pentru a înnoi fondurile de publicaţii. Aceasta în timp ce forurile internaţionale de profil, precum  IFLA/UNESCO, recomandă o rată de înnoire a fondului o dată la  7-10 ani.

Mult sub nivelul recomandărilor forurilor profesionale internaționale rămîne rata achizițiilor per capita. Dacă IFLA/UNESCO recomandă 0,25 cărți per capita (sau 250 cărți la o mie de locuitpri), cifra înregistrată în bibliotecile publice reprezintă o medie de 0,06 cărți per capita sau 60 cărți la o mie de locuitori.

În condiţii de confruntare cu diverse impiedimente  (predominarea mai multor canale de informare accesibile –   Internet, televiziune, radio, presă   etc.),  utilizatorii apreciază bibliotecile ca instituții importante, marca bibliotecii rămînînd în continuarea cartea.  Utilizatorii consideră că marile avantage ale ală bibliotecii sunt accesul la colecții și informația de încredere, posibilitatea de comunicare cu bibliotecarul.

Dintre  problemele, ce ţin de dezvoltarea resurselor info-documentare, un loc aparte ocupă: insuficianţa publicaţiilor cu caractere latine, mai ales destinate copiilor; îmbunătăţirea spaţiulor  de depozitare; majorarea  ratei de înnoire a fondului; fundamentarea/calcularea bugetului de achiziţii în funcţie de  practicile internaţionale.

Capitalul uman

Conform situațiilor statistice de la 01.01.2016, personalul de specialitate din bibliotecile publice este de   2 448 de persoane   (echivalent norme întregi 2252,50), repartizate după criteriul de studii   după cum urmează: circa 55%   – personal cu studii  superioare (dintre aceştia – 57% constituie   personalul  cu studii  în biblioteconomie şi ştiinţe ale informării), 45%  –  bibliotecari cu studii medii (dintre  aceştia 50%  –  cu studii în biblitoecoonmei şi ştiinţe ale informării).  Conchidem, că din numărul total  de personal  doar  31%  deţin studii  superioare de profil  şi  22%  –  studii  medii de specialitate de profil.

În acest sens este important de a promova,  a susţine profesiunea de bibliotecar, a încuraja tinerii pentru îmbrăţişarea  acesteia.

O reuşită deosebită, implementată  din anul 2006 este  atribuirea categoriilor de calificare  pentru personalul  de  bibliotecă  – pîrghie de stimularea morală, dar şi materială a  bibliotecarilor. În prezent în Republica Moldova personalul din biblioteci,  care deţine categorii de calificare constituie 1111 (circa 45%).

Informatizarea şi integrarea informaţională a bibliotecilor

Procesul de informatizare a bibliotecilor publice are drept reper  programe şi  acte  de reglementare: „Programul de Stat pentru informatizarea Sistemului Naţional de Biblioteci”  (1999), “Programul Naţional de consolidare a rolului bibliotecilor în edificarea societăţii informaţionale”, “Strategia Naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale ”Moldova electronică” şi a Planului de acţiuni pentru realizarea acesteia (domeniul biblioteci,  “Programul național de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012-2020”, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.478, 2012.   

În ultimii ani agrație inițiativei Biblioteci Globale a crescut ritmul de computerizare și internetizare a bibliotecilor publice. Dacă, în anul 2010  doar 238 de biblioteci publice raportau  că au în dotare computere și doar 148 biblioteci aveau conecțiunea internet   la 1 ianuarie    2016  deja 742  de biblioteci   (55%)  raportează că  deţin 3 274   de computere, și 708  biblioteci raportează existența accesului Internet,  16   biblioteci din reţea întreţin pagini WEB, iar 92  biblioteci administrează  bloguri  pe diverse platforme gratuite.

 

Programul Biblioteci Globale Novateca

În ultimii ani componenta tehnologică din bibliotecile publice s-a schimbat mult  grație megaproiectului  de modernizare a bibliotecilor „Biblioteci Globale în Moldova „Novateca”. Scopul programul este de a facilita transformarea bibliotecilor publice din țara în centre comunitare vibrante grație unui grant în valoare de 12 milioane de dolari acordați de către Fundația Bill și Melinda Gates. Moldova  se înscrie printre cele 17 țări  acceptate în Programul  Biblioteci Globale al Fundaţiei Bill și Melinda Gates. La 23 mai 2012 a avut  loc lansarea Programului Pilot Global Libraries în Moldova. La 27 martie 2014  a avut loc  Lansarea Programului Național Novateca. Conform strategiei  acestuia,  pe parcursul Programului vor fi dotate ci TIC 1000 de biblioteci și instruiți 1500 de bibliotecari.

Programul Novateca se axează pe patru domenii principale de activitate: dotarea bibliotecilor cu tehnologii moderne, instruirea bibliotecarilor, colaborarea cu autoritățile publice locale și centrale în vederea susținerii bibliotecilor publice în calitate de centre de dezvoltare comunitară și conlucrarea cu societatea civilă și sectorul privat pentru sensibilizarea publicului și a instituțiilor față de modernizarea bibliotecilor. Toate activitățile programului Novateca susțin dezvoltarea liderilor bibliotecari în inovarea serviciilor de bibliotecă și modernizarea bibliotecilor la nivel local, regional și național.

Servicii  informaţional-bibliotecare

Bibliotecile publice oferă servicii  pentru 840 048 utilizatori activi, aceştia  efectuând 17162603 împrumuturi  de publicaţii (anul 2016). Indicile mediu de lectură este de aproximativ 20,4 cărți per utilizator. În anul 2015   fiecare utilizator a intrat în bibliotecă, în medie, de 9,8 ori. Orientarea prioritară  a bibliotecilor publice –  diversificarea şi personalizarea  serviciilor, fundamentarea acestora pe tehnici şi tehnologii  informaşionale.  Serviciile noi necesită o nouă organizare şi o nouă infrastructură. Aici este partea slabă a bibliotecilor noastre. Pentru a rămâne relevante pentru comunitate bibliotecile fac eforturi pentru: integrarea  serviciilor bibliotecare în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor;  oferirea conţinuturilor  digitale, muzică, filme, jocuri; oferirea serviciilor  noi atât în spaţiul bibliotecii, cât şi online; dezvoltarea ofertelor  relevante pentru toţi membrii comunităţii  prin intermediul  parteneriatelor cu instituţii şi  structuri.

Priorităţi  în activitatea bibliotecilor publice
  1. funcţionalitatea cadrului legislativ şi de reglementare
  2. modernizarea infrastructurii și a serviciilor
  3. dezvoltarea abilităților de utilizare a bibliotecilor pe tot parcursul vieții, de abordare a acestora ca instituții indispensabile societății și fiecărei persoane în parte
  4. dezvoltarea resurselor infodocumentare  (alocare de   suport financiar, diversificarea documentelor achiziţionate  )
  5. atractivitatea spaţiilor, serviciilor, resurselor
  6. diversificarea/personalizarea serviciilor, oferite utilizatorilor, implementarea ideilor inovaționale
  7. augmentarea vizibilităţii bibliotecii şi bibliotecarului  (în primul rând, prin augmentarea   nivelului culturii  profesionale).

Biblioteca Națională a Republicii Moldova – 25 ani

1992

  1. Echipă de experţi, sub conducerea dlui Alexe Rău elaborează Programul de dezvoltare a Sistemului Naţional de  Biblioteci, care prevedea modificări principale în structura şi dirijarea bibliotecilor,  completarea colecţiilor, depolitizare şi orientare a acestor importante instituţii spre valorile naţionale perene şi modelul strategic al sistemului naţional de biblioteci.
  2. Începutul reformei principale a Bibliotecii Naționale: schimbarea structurii şi conţinutului activităţii (concordarea cu standardele internaţionale, valorificarea patrimoniului naţional, reorganizarea activităţii editoriale şi culturale, modificarea formelor şi metodelor de lucru în reţeaua de biblioteci ș.a.).
  3. Inaugurarea primei ediţii a Salonului Naţional de Carte, care se va organiza anual şi va include: târgul producţiei editoriale din anul precedent, expoziţii și lansări de carte, simpozioane, mese rotunde etc.
  4. Lansarea publicaţiilor noi: Bibliografia Moldovei: cărţi, albume, hărţi, note muzicale, discuri; Cronica vieţii politico-administrative, social-economice şi culturale a Moldovei; Legi, acte normative, comunicate oficiale; Calendarul bibliotecarului (din 2000 se va numi Calendarul Naţional).

1993

  1. Organizarea pentru prima dată a întrunirii directorilor bibliotecilor publice (din 2015 – Conferința Națională a managerilor de biblioteci).
  2. Lansarea revistei Magazin bibliologic, prima revistă de specialitate, a Biblioteconomei Moldovei: cadru de reglementare.

1994

  1. Organizarea Topului bibliotecarilor din Republica Moldova.

1995

  1. Lansarea ediţiei cumulative Bibliografia Moldovei în cadrul Comisiei cultură a Consiliului Europei la Strasbourg.

1996

  1.  Semnarea Protocoalelor de colaborare cu Biblioteca Judeţeană “Octavian Goga” din Cluj și Biblioteca Județeană Iași.

1997

  1. Editarea în comun cu Asociaţia Bibliotecarilor din Republica Moldova a primelor numere a “Gazetei bibliotecarului”.
  2. Conectarea Bibliotecii Naționale la Internet.

1998

  1. Elaborarea sub egida Bibliotecii Naționale al Programului Naţional „Memoria Moldovei”, scopul căreia este salvgardarea, conservarea și comunicarea către generațiile viitoare a moștenirii culturale scrise.

1999

  1. Biblioteca devine membru al Reţelei asociate de biblioteci UNESCO, fapt care-i oferă posibilitatea de a beneficia de colecţia documentelor UNESCO.

2000

  1. Desemnarea BNRM ca Centru depozitar al materialelor Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în Republica Moldova.
  2. Elaborarea proiectului Crearea Centrului tehnic de conservare şi restaurare a documentelor şi obţinerea pentru realizarea lui a unui suport financiar de 65 000 dolari S.U.A. de la Fundaţia SOROS-Moldova pentru dotarea lui cu echipament modern și materiale de calitate. Lansarea Centrului a avut loc în 2003.

2001

  1. Inaugurarea Centrului de Informare şi Documentare în Bibliologie.
  2. Semnarea Acordului de colaborare cu Biblioteca Naţională din Varşovia.

2002

  1. Acordarea Bibliotecii Naționale şi directorului ei general a decoraţiei internaţionale „Clasa europeană a calităţii”, cu nominalizările „Instituţia sec. XXI” şi „Conducătorul sec. XXI” (în cadrul proiectului „UE – secolul XXI”).
  2. Elaborarea Proiectului “Automatizarea Bibliotecii Naţionale. Etapa I-a: Digitalizarea patrimoniului documentar al BNRM şi retroconversia catalogului cumulativ “Cartea veche a Moldovei”. Proiectul a fost susţinut de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică.

2003

  1. Semnarea Acordului bilateral de colaborare cu biblioteca de Stat a Rusiei.
  2. Elaborarea Proiectului “Automatizarea Bibliotecii Naţionale. Etapa a II-a: Crearea bazei de date “Memoria Moldovei”. Proiectul a fost susţinut de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică.
  3. Inaugurarea proiectului Sistemul Informaţional Integrat al Bibliotecilor din Moldova (SIBIMOL), susţinut de Fundaţia Soros – Moldova, Ministerul Culturii al R.M.
  4. Intrarea BNRM în Asociația Bibliotecară Euroasiatică (BAE).

2004

  1. Semnarea Acordului bilateral de colaborare cu Biblioteca Naţională din Belarus.

2005

  1. La 11 octombrie 2005 în urma demersurilor din partea BNRM, la cea de-a IX-a Adunare anuală a membrilor Conferinţei Bibliotecilor Naţionale Europene (CENL), Biblioteca Naţională a Republicii Moldova a fost acceptată în calitate de membru cu drepturi depline CENL.

2006

  1. Elaborarea şi lansarea Modelului strategic de creare a Bibliotecii Naţionale Numerice a Republicii Moldova.
  2. Începând cu anul 2006, la solicitarea diasporei moldoveneşti din străinătate, BNRM participă la crearea unor biblioteci în Italia (Reggio Emillia), Grecia, Rusia, Ucraina prin completarea fondurilor acestora cu cărţi şi ediţii periodice din Republica Moldova.
  3. Finalizarea reparaţiei capitale a blocului nr. 2 al Bibliotecii şi transferarea în acest edificiu a serviciilor Cartea veche şi rară şi Audiovideoteca.

2007

  1. Încheierea Acordului de colaborare cu Biblioteca Naţională a României.
  2. Conferirea Bibliotecii Naționale Medaliei de aur a Fondului de Excelență de la Geneva.

2008

  1. Încheierea Acordului de colaborare cu Fundaţia „Conferinţa Bibliotecilor Naţionale Europene” (CENL), care prevedea integrarea BNRM în sistemul unic al bibliotecilor naţionale din Uniunea Europeană – Biblioteca Digitală Europeană.
  2. Participarea BNRM la proiectul european ”FUMAGABA” (2008-2009), inițiat de CENL și finanțat de Comisia Europeană. Scopul proiectului: integrarea BNRM în Biblioteca Europeană.

2009

  1. Adaptarea BNRM la noile sarcini puse în faţa instituţiei de către societatea informaţională şi integrarea europeană: crearea Direcţiei SIBIMOL sub egida BNRM, precum şi a Serviciului de numerizare.

2010

  1. Lansarea Bibliotecii Naţionale Digitale Moldavica. Digitalizarea primelor 100000 pag. din documentele intrate în Registrul Programului Național ”Memoria Moldovei”.
  2. Demararea cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova a proiectelor strategice ce ţin de colaborarea cu bibliotecile naţionale din străinătate şi de atragere a donaţiilor etranjere de publicaţii tradiţionale şi electronice în vederea completării colecţiilor Moldavica și Literaturile Lumii.
  3. Constituirea Ligii Bibliotecarilor din Republica Moldova după modelul statelor europene.

2011

  1. Organizarea primei ediţii a Galei Premiilor Naţionale GALEX instituite de către Liga Bibliotecarilor din Republica Moldova şi de BNRM. Premiile GALEX reprezintă un act de recunoștință din partea comunității bibliotecare de persoane fizice și juridice din Republica Moldova și din alte țări pentru contribuția deosebită în susținerea, dezvoltarea și modernizarea bibliotecilor, promovarea cărții și lecturii, crearea imaginii pozitive a bibliotecii în societate.
  2. Organizarea primei ediţii a Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii. Scopul: promovarea cărții, lecturii și bibliotecii, consolidarea valorilor naționale și locale.
  3. Inaugurarea Centrului Pro-European de Servicii şi Comunicare, care are drept scop promovarea valorilor europene și sprijinirea procesului de integrare europeană a Moldovei.
  4. Recepţionarea de la editurile României a unui exemplar de fiecare carte din domeniul ştiinţelor umanistice tipărită în limba română.

2012

  1. Decorarea Bibliotecii Naționale cu ”Ordinul Republicii” pentru meritele deosebite în dezvoltarea sistemului de biblioteci și contribuție substanțială la salvgardarea patrimoniului național documentar.

2013

  1. Demararea și desfășurarea Campaniei Naționale ”Cartea – dar neprețuit” cu scopul de a aduna cărți pentru fondurile bibliotecilor publice din republică.
  2. Crearea blogului ”Bibliotecile publice din Republica Moldova”.

2014

  1. Semnarea Memorandumului de colaborare cu Biblioteca Națională a Turciei.

2015

  1. Inaugurarea Centrului de Statistică, Cercetare și Dezvoltare, în parteneriat cu Ministerul Culturii și IREX Moldova / programul Novateca. Centrul va efectua colectarea statisticii bibliotecilor din toată republica în regim on-line.
  2. Aderarea / înregistrarea în calitate de membru la Asociația Europeana.
  3. Semnarea Acordului de colaborare cu Biblioteca Națională a României.

2016

  1. Demararea creării Bibliotecii Electronice.
  2. Crearea Arhivei de voci a personalităților din domeniul culturii (10 CD-uri).
  3. Organizarea Forumului cercetătorilor din Sistemul Național de Biblioteci.
  4. Participarea la proiectul ”Colecţiile Europei de Sud – Est în EUROPEANA” (Collections of South and East Europe in Europeana).
  5. Pregătirea pentru semnarea Aacordurilor de colaborare cu Biblioteca Națională a Poloniei și Biblioteca Națională a Rusiei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Republica Moldova. Enciclopedie / Acad. de Științe a Moldovei, Bibl. Șt. Centrală „A. Lupan” (Institut) ; resp. ed.: Țăruș D. ; bibliografi: Vasilache R., Slutu-Grama C. [et al.] – Ed. specială. – Chișinău : Biblioteca Științifică Centrală „A. Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei, 2016 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”). – 828 p. Consacrată aniversării a 25-a de la proclamarea independenței Rep. Moldova. – Bibliogr. : p. 814-826. ISBN 978-9975-3089-0-8. 908(478)(031) R

TEATRE

Teatrul  dramatic profesionist în Molodva se înscrie într-o istorie  de dezvoltare relativ scurtă, dacă e să o raportăm la istoria teatrului universal. Fiind extrem de cotroversată şi supusă diverselor interpretări, aceasta a depins în mod direct de sistemele politice care s-au perindat. Însă, indiscutabil, la această oră, exegeţilor le revine misiunea să repună în drepturile ei fireşti dezvoltarea artei dramatice din ţara noastră, fără a omite vreun segment al acestii istorii. 

Din punct de vedere cronologic, începuturile artei dramatice profesioniste concentrate în cadrul ueni instituţii de spectacol cu un repertoriu şi o trupă de actori profesionişti datează cu anul 1920 (conform documentelor de arhivă valorificate de către prof. Leonid Cemortan, doctor habilitat în cartea Teatrul Naţional la Chişinău.  Un alt an, considerat şi el un început de teatru naţional, dar care, de fapt, este un început al unei instituţii de teatru, este 1933, când ia naştere la Tiraspol, o instituţie bilingvă (rusă şi română).  Acestea se vor stabili în 1945 la Chişinău şi vor începe să activeze ca teatrul Academic „A. S. Puşkin „ – instituţia de teatru care prezintă spectacole în limbă română şi Teatrul  rus „A.P.Cehov” – în limba rusă. 

Până în 1957, teatrul liric al Moldovei era o instituţie corporativă, adiacentă diverselor forme de realizare a teatrului. Astfel, varianta funcţionării teatrului liric al Moldovei până în 1957 a fost cea cumulativă cu teatrul dramatic, fiind un organism unic – Teatrul Muzical-Dramatic de Stat „A.S. Puşkin”.

La 5 iulie 1957, ministrul Culturii al RSSM A. Lazarev, semnează ordinul de constituire a Teatrului Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”, un document epocal pentru dezvoltarea  ulterioară a acestei instituţii de prim rang a culturii noastre naţionale. Elanul creator al Operei Naţionale (1970-1991)  este o  perioadă de maximă importanţă pentru dezvoltarea instituţiei în particular şi întreaga evoluţie socială din Moldova. Necesităţile tehnice ale instituţiei erau asigurate în proporţie de 100% de către stat. Această stabilitate, atât de necesară unei instituţii în lansare, a permis teatrului liric moldovenesc o ascensiune vertiginoasă în evoluţia lui artistică. Cunosc o bogată expansiune: repertoriul teatrului, trupa artistică, dotările tehnice, relaţiile de colaborare cu omologii, atât din spaţiul unional, cât şi din afara hotarelor URSS. Astfel, instituţia este imediat catalogată şi univoc acceptată ca una dintre cele mai reprezentative scene lirice din întregul spaţiu sovietic. Şi dacă iniţial teatrul liric era organizat în sediul comun şi pentru teatrul dramatic al Moldovei, apoi la 1980 este dată în exploatare o splendidă şi modernă „Casă a Artei” – un nou şi luxos sediu, cu toate dotările tehnice necesare unui teatru liric.

În anul 1945 la Chişinău ia naştere teatrul  pentru copii Licurici. Iar în anul 1957 ia naştere Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri cu sediul la Bălţi şi în anul 1960 la Chişinău se înfiinţează Teatrul pentru  copii şi tineret „Luceafărul”. Spre anii 80 ai secolului trecut la chişinău iau fiinţă Teatrul „Alexei Mateevici în cadrul Filarmonicii de stat ca teatru de poezie şi în anul 1985 la Cahul ia naştere Teatrul republican muzical-dramatic „B.P.Hasdeu”.

Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Republica Moldova.
Foto: Ion  Valer Xenofontov, 26 noiembrie 2015

Soții Terentiev în „Requiem” de W. Mozart, în premiera de balet, care a avut loc la 11 octombrie 2007. Coregraf B. Eifman, dirijor A. Samoilă și scenografie de S. Pastuh și E. Rapai.
Sursă: Arhiva foto a 
Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a  Academiei de Științe a Moldovei

După 1989 teatrul în Republica Moldova a fost arta cu cea mai dinamică şi pregnantă dezvoltare. La cele 6 instituţii de spectacol existente între anii 1945 – 1985, în decursul a numai cinci ani (1987-1992), la reţeaua de stat şi cea municipală se mai adaugă alte 8 instituţii. Astfel, începând cu anul 1993 Republica Moldova are în total 19 teatre repertoriale, subvenţionate de la bugetul de stat, fie central, fie local; 4 instituţii de concert şi 9 instituţii private, la o populaţie de circa 4,5 mln locuitori, mai mult decît oricare ţară din Europa Centrală şi de Est.Deoarece se pune în aplicare o nouă politică economică, unele instituţii teatrale sunt trecute la autogestiune cu finanţare parţială de la bugetul de stat, ca în 1996 câteva teatre să treacă la autogestiune totală (CCA „Ginta Latină”, Teatrul Epic de Etnografie şi Folclor „Ion Creangă” şi Teatrul Poetic „Alexe Mateevici”), ceea ce face ca acestea să-şi înceteze de fapt activitatea. După 1996, reieşind din situaţia economică, teatrele sunt subvenţionate cu 55,7 la sută din necesităţi, nu se mai subvenţionează montările noi, salariile actorilor rămân la nivelul anului 1993.

Sala cu Orga

La sfârşitul anului 1998, în urma prăbuşirii leului moldovenesc şi la insistenţa Ministerului Finanţelor, subvenţia teatrelor se reduce până la 40,7 la sută. Pe parcursul anilor 1999-2001, bugetul teatrelor descreşte – de la 34,9 până la 27,1 din necesarul de cheltuieli pentru salarii şi servicii, nu însă şi pentru spectacole noi. În consecinţă, cele 11 teatre reuşesc să monteze în anul 1998 doar 23 de spectacole noi, indicele cel mai mic în ultimii zece ani  (pentru comparaţie, cele 10 teatre din Letonia, ţară în care subvenţia medie a unui teatru atinge cifra de circa 400.000 dolari USA, în anul 1998 au fost montate anul 73 de spectacole noi).

Filarmonica Nationala de Stat Serghei Lunchevici

Din 1999 până în 2001, teatrele încearcă să se adapteze noilor condiţii economico-financiare şi să găsească alte modele de supravieţuire, orientându-se la experienţa teatrelor est-occidentale.

Contextul economic general, dar şi evoluţia procesului  de reformare a domeniului, impune o altă paradigmă culturală în republică. De la un sistem aflat totalmente în gestiune statală, guvernamentală, se trece treptat, conform modelelor est-occidentale, la o reţea mai flexibilă din punct de vedere structural-organizaţional. Se impune necesitatea elaborării unui document legislativ, care să reglementeze noile condiţii de activitate a instituţiilor de cultură.

La momentul actual pe teritoriul Republicii Moldova funcţionează:

În subordinea Ministerului Culturii – 12 instituţii teatrale şi 4 de concert: 

 Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” (Bălţi), Teatrul Republican „Luceafărul”, Teatrul „Eugene Ionescu”,  Teatrul Dramatic Rus de Stat „A.P.Cehov”, Teatrul Poetic „Alexei Mateevici”, Teatrul Epic de Etnografie şi Folclor „Ion Creangă”, Centrul de Cultură şi Artă „Ginta Latină”, Teatrul Republican Muzical Dramatic „B.P.Haşdeu” (Cahul), Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”; Teatrul Dramatic de Stat de pe „Strada Trandafirilor”,

Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici”

Ansamblul Naţional Academic de Dansuri Populare „Joc”

Sala cu Orgă

OCI „Moldova-concert”

Agenţia de Impresariat (înregistrează la moment o activitate nulă).

 În subordine municipală – 4 instituţii:

Teatrul Municipal Satiricus „I.L.Caragiale”, Teatrul Municipal de Păpuşi „Guguţă”, Teatrul Municipal de Marionete, Teatrul unui singur actor;

În subordinea UTA Găgăuzia – 2 instituţii regionale :

Teatrul „Mihail Ciakir” (Ciadâr-Lunga), Teatrul bulgăresc „Olimpii Panov” (Taraclia);

 

În subordinea Consiliului Raional Soroca – Teatrul „Veniamin Apostol”

Teatre private – 9 instituţii :

            Centrul de Cultură „Space”, Teatrul pentru copii „Gâgâlici”, Teatrul Studio de Comedie „Pinocchio”, Teatrul mic de Comedie, Teatrul studio „Nelli Cozaru”, Teatrul de păpuşi „Albinuţa”, Teatrului de Păpuşi “Izvoraşul Vesel”,   Teatrul „Spălătorie” (Nicoleta Esinencu), Teatrul „Geneza Art”.

Asadar, în subordinea Ministerului Culturii se regăsesc 12 instituţii teatrale şi 4 instituţii de concert. Conform prevederilor art.3 din Legea nr.1421-XV şi pct.1 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1242, teatrele şi organizaţiile concertistice (ITC) sunt instituţii publice de cultură şi artă. Totodată acestea au fost constitutie cu forma organizatorico-juridică de întreprindere de stat și înregistrate la Camera Înregistrărilor de Stat începând cu anul 1992.

Teatrul de Revistă Ginta Latina

Teatrul Dramatic Rus de Stat A.P.Cehov

Teatrul Municipal pentru copii Guguță

Teatrul Național Mihai Eminescu din Chișinău

Teatrul Național Eugene Ionesco

Teatrul Național Vasile Alecsandri din Bălți

Teatrul Național Satiricus Ion Luca Caragiale

Teatrul pentru Copii Licurici

Teatrul Republican Luceafărul

Cultură. Personalități. Legende

VLADIMIR BEȘLEAGĂ

Scriitor

MARIA BIEȘU

Artistă a Poporului

Academician MIHAI CIMPOI

Critic literar

Membru corespondent NICOLAE DABIJA

Publicist

EUGEN DOGA

Compozitor

Academician ION DRUȚĂ

Scriitor

EMIL LOTEANU

Actor, regizor

Academician DUMITRU MATCOVSCHI

Poet

Valentin Mândâcanu

filolog, lingvist, traducător și publicist

MIHAI MUNTEANU

Artist al Poporului

Academician GHEORGHE MUSTEA

Compozitor, dirijor, Artist al Poporului

VALENTINA NAFORNIȚĂ

Soprană

NICOLAE SULAC

Artist al Poporului

DOINA ALDEA-TEODOROVICI

Cântăreață

ION ALDEA-TEODOROVICI

Compozitor

GRIGORE VIERU

Poet

MIHAI VOLONTIR

Actor, Artist al Poporului

SPIRIDON VANGHELI

Scriitor